(Din Prefata la ...POEME).Cuvantul autorului

Cuvantul autorului
Dumnezeu, atunci cind l-a creat pe om , a pus in el setea dupa adevar si inclinatia spre frumos.Poezia este o impletire a celor doua.
Poezia inseamna deopotriva si cautare si descoperire, zbucium si liniste.Orice volum de poezii este, pina la urma, un autoportret, fie schitat in linii vagi, fie lucrat pina la detaliu.Astfel , trimitind aceasta carte spre tipar , devin vulnerabil, dar in acelasi timp, mai aproape de cei, care cititi aceste pagini.As dori ca aceste poezii sa ne apropie mai mult de Dumnezeu, caruia ii datoram cu totii viata.In ce ma priveste , sunt constient ca , ii datorez, nu doar viata, ci si pasiunea dea cunoaste adevarul.Prin urmare, incerc sa impartasesc cu altii ceea ce am descoperit in urma cautarilor mele.O fac de data aceasta prin poezie.
Spre Cel care ne-a creat dandu-si Fiul sa moara in locul nostru se indreapta , in primul rand, multumirile mele , apoi catre cei facuti din aceeasi plamadeala ca si mine care, intr-un fel sau altul , m-au incurajat sa scriu ajutindu-ma sa public aceste POEME PENTRU OAMENI SINCERI.
Cuvin, septembrie , 2008

Cand gandul devine cugetare

Format 13,4 x 20,5 cm, 140 pagini
Florin Lucaci
Valoarea unei carti consta, in primul rand, din adevarul pe care il contine. Iar daca acesta este transmis cu intelepciune si maiestrie, atunci acea carte merita sa fie citita. Forta ei insa va fi demonstrata de transformarea pe care o va determina in viata cititorilor. Nu este de ajuns ca o carte doar sa incante, ea trebuie sa motiveze si sa duca la schimbari; schimbari la nivelul convingerilor, atitudinii, comportamentului, iar, in final, al caracterului celor ce o citesc. Unele carti - de fapt, oamenii din spatele lor - sunt unelte pe care Dumnezeu le foloseste la inaintarea noastra spre scopul final, acela de a ajunge asemenea chipului Fiului Sau. Am scris aceasta carte avand convingerea ca ea este o astfel de unealta. De aceea, asteptati-va ca unele parti din ea sa va incomodeze constiinta, determinandu-va sa treceti la demolarea unor lucruri gresite din viata dumneavoastra si ajutandu-va sa ziditi in directia cea buna. Va las singuri cu aceasta carte: desi stim - atat dumneavoastra cat si eu - ca nu veti fi singuri in fata provocarilor ei…

CHEMARE SI MISIUNE."DE CE SA SCRIU?"

Florin ajutind familiile in mari nevoi.


De ce sa scriu?
Ca sa-ncolteasca
O oaza
In pustiu,
Iar calatorul,
Insetat,

Sa poata fi
Salvat.

De ce sa scriu?

Ca Duhul Lui in mine
Este viu
Si multe oase-n vale
S-au uscat
Si-i timpul
Pentru inviat.

CURCUBEUL
O cununa luminoasa
S-a invit mai sus de casa
Sapte tainice culori
Soarele trecut prin nori

Dans de stropi priviti in soare
Sapte frati intr-o culoare
Leaga cerul de pamint
Intr-un vesnic legamint .

Veseli copilasi se cheama
Si privesc sfanta mahrama;
Copilasi cu par balai,
Parca-s ingerasi din Rai!..

Curcubeu-i marturie
Ca exista vesnicie;
Dincolo de curcubeu
Este sfantul Dumnezeu!

FAMILIA;GALERIA FOTO,LINKURI

Florin;Galeria Foto http://www.photoshow.com/watch/nx7tV4dM
http://www.photoshow.com/watch/GQ9Ba3Uu parintii , bunicii, strabunicii si neamuri http://www.photoshow.com/watch/gT5QT4JG

raspindind CUVANTUL

Florin; date biografice,familie,satul natal,copilarie,adolescenta

Din biografia lui Florin Lucaci şi a familiei lui ;

Florin Lucaci s-a născut în anul 1958 în Zarand, judeţul Arad, localitate cu o puternică rezonanţă istorică. A fost cândva reşedinţă de judeţ fiind, de asemenea, şi comitatul Zarandului. Astăzi însă, ca multe alte sate româneşti, Zarandul este din ce în ce mai îmbătrânit şi mai pustiu. Chiar daca aceasta asezare de cimpie a fost descrisa într-un articol din "Adevărul de Arad" ca si " satul care...moare.", pentru Florin Lucaci este locul natal unde - ca si altii din familia lui nascuti si crescuti aici- au avut o copilarie fericita si binecuvantata.

Istoria familiei lui Florin Lucaci.
O istorie lungă, de luptă, din generaţie în generaţie, pentru apărarea drepturilor omului, pentru libertăţile religioase, de expresie şi de conştiinţă.
Bunicul din partea tatălui, Florea Lucaciu a fost poreclit POCĂITUL şi aşa a rămas şi astăzi numele descendenţilor familiei Lucaci (vezi articolul "Străinul" publicat in mai multe reviste ca si LOGOS, Chicago,1987 ori din „Creştinul Azi”).
Florea Lucaciu a luptat în primul război mondial, fiind luat prizonier de ruşi şi dus în lagărul de prizonieri din Siberia. Acolo a petrecut - în unul din locurile cele mai îngozitoare de pe faţa pământului - aproape şase ani. Cu toate că milioane de oameni au murit în Siberia, el a rezistat în tot acest timp şi Dumnezeu l-a adus acasă teafăr şi nevătămat, deşi familia lui ştia că murise demult pe front. Cu siguranţă, Dumnezeu l-a avut în vedere pe omul acesta pentru o misiune si o chemare nobilă pentru satul lui. În casa lui din Zarand, oamenii intrau în permanenţă pentru ajutor; dar, fie că era vorba de moţii de la munte sau de ţigani, cerşetori, văduve sau oameni cu necazuri din sat sau localitatile invecinate, niciunul nu pleca din casa lui cu mâna goală. Şi acest lucru s-a întîmplat si pentru că omul acesta nu a uitat niciodată de unde l-a adus Dumnezeu înapoi, în familia şi în satul lui.
Cu el şi cu încă câţiva a început biserica baptistă din Zarand, dar numai el a fost poreclit Pocăitul .
La întrunirea fiilor Bisericii Baptiste din Zarand, în August 2002, Florea Lucaci, acum la 80 de ani, fiul lui Florea Pocăitul, membru al bisericii baptiste din Gai, Arad, a depus o mărturie impresionantă despre bunicul lui Pedro : “Într-o seară veneau de la biserică şi când au ajuns în colţ, acolo unde-i căminul acum, jandarmii au început să lovească în surorile bătrâne şi în fraţi. Tata a sărit în ajutorul lor. Imediat l-au luat, l-au bătut şi l-au arestat. L-au ţinut în frigul acela şi pe cimentul acela, acolo ... “

Tot la acea întrunire, un alt fiu al lui Florea Pocăitul, Pavel Lucaci, de la biserica “Maranata “ tot din Arad, îşi începe prezentarea astfel :
“M-am născut şi-am copilărit aici, pe Locul Târgului.- Eu am fost legat de locul acesta. Ce să vă spun ? Cei mai frumoşi ani ai vieţii mele au fost aici... Sunt la 70 de ani, dar zile fericite ca aici n-am trăit ... Atunci, în ‘42, parcă, s-au închis bisericile. A fost o amărăciune extraordinară. Fraţii se adunau… cu geamurile acoperite cu pături; dar, prin ‘44 bisericile s-au deschis din nou. Într-o seară vine tata acasă şi îl aud că zice: ”Vezi, că mă duc la biserică“. Dar eu ştiam că biserica este închisă. Era sigilată şi pe uşă era pus un sigiliu cu ceară… Atunci, am alergat şi eu la biserică şi, deşi a fost acolo doar tata şi încă câţiva copii a fost o veselie ce nu (o) pot uita niciodată.. .Pentru prima dată am simţit Duhul lui Dumnezeu că lucrează. Bucuria a fost mare… de nedescris... poate că o să ne mai întâlnim cu bucuriile acestea (numai) în cer”.

Din partea mamei, bunica Saveta Selegean, deşi rămasă văduvă în jurul vârstei de 40 de ani, cu o sănătate şubredă şi având şi şase copii a riscat foarte mult în timpul când bisericile baptiste erau închise. În această perioadă, în ciuda legilor care persecutau pe creştini, ea şi-a deschis casa şi fraţii se adunau şi ţineau adunări clandestine la ea în casă. I s-a făcut percheziţie şi a fost arestată.

Tatăl lui Florin, Ioan Lucaciu .
Ioan Lucaciu, tatăl lui Florin, a făcut parte din aşa zisul pluton "de sacrificiu", pe frontul din Crimea, în al doilea război mondial, luptând pe linia I mai mult decât oricare altul din Zarand. Decorat şi fiind veteran de război n-a uitat să-şi ajute aproapele din satul lui natal. A continuat până la sfârşitul vieţii să-şi ajute semenii aflaţi în nevoi, casa lui fiind un refugiu permanent pentru săraci şi văduve .(În "Istoria baptiştilor din România" de Dr.Alexa Popovici se prezintă şi această situaţie, când unii tineri din familii baptiste erau trimişi în locurile cele mai periculoase de pe linia I a frontului, în rând cu răufăcătorii... tocmai ca să-şi găsească pieirea acolo).
Tata a ştiut întotdeauna să-şi împartă pâinea cu cel sărac.

Fraţii lui Florin.
Fratele lui Florin, Vasile Lucaci, a fost membru al organizatiei "Apărarea Libertăţii Religioase şi de Conştiinţă" (ALRC). (Notă. Datorita unor greşeli a funcţionarilor de la primăria din Zarand, unii din familie erau trecuţi în certificatul de naştere Lucaciu, iar alţii Lucaci). Deşi Vasile şi-a riscat chiar şi viaţa, ca membru al acestei asociaţii (vezi raportul final, câţi au murit în condiţii suspecte din membrii ALRC) şi a suferit din cauza apărării libertăţilor altora, alţi membri din familie au fost tot aşa de persecutaţi, ori chiar şi mai mult, decât Vasile.



LINKURI
Zărand, Arad - Wikipedia
www.virtualarad.net/county/Zarand/virtual_zarand
Teodor Ardelean: „Istoria numelui Zarand“ « DACOLOGICA

vara anului 1977 -Impreuna cu studentii timisoreni si citiva consateni si frati in Mtii Fagarasului

FLOREA POCAITUL - bunicul lui Florin Lucaci

STRAINUL
...de Petru Lucaciu
Suntem priviţi ca nişte înşelători, măcar că spunem adevărul;ca nişte necunoscuţi, măcar că suntem bine cunoscuţi; ca unii care murim, şi iată că trăim; ca nişte pedepsiţi, măcar că nu suntem omorâţi;ca nişte întristaţi, şi totdeauna suntem veseli; ca nişte săraci, şi totuşi îmbogăţim pe mulţi; ca neavând nimic, şi totuşi stăpânind toate lucrurile. 2 Cor 8b-10

Razboiul se terminase , dar lasase urme adinci in viata satului.Multi din "floarea satului " nu se mai intorsesera, lasind in urma familii intristate cu orfani si vaduve.
Totusi Zarandul -asezare romaneasca din cimpie, de pe Valea Crisului Alb, cu mare rasunet istoric- se refacea incetul cu incetul de pe urma pustiitorului razboi.
Pentru parintii lui Florea lui Milente, lacrimile se uscasera si inimasingera tot mai putin.Chiar daca Florea murise pe front, nu era pentru taranul roman , timp si loc in inima pentru tristete si bucurie.Lucrul era-n toi.Era vremea seceratului si treieratului graului, si toti munceau din zori si pina-n noapte.Valuri de caldura dogoritoare incetosau mintile si fiintele.Care incarcate, animale si oameni - parca totul se contopea in truda si sudoare.Toti muncesc cu greu, numai unul n-are treaba.Un strain cu barba mare...
O poarta se deschide si vocea ciudata a strainului , rasuna;
- Este aici vre-un loc de gazduit?
- Omule, avem multa treaba si n-avem timp de straini si cersetori - raspunde aspru gazda.
Strainul se intoarce , da sa mearga mai departe, dar vocea , mersul si...profilul sunt asa de cunoscute.
Nu se poate!El e!Este Florea!
-Este Florea!Este Florea!- striga o vecina.
Da. Minune!Este Florea .Mortul este...viu.Strainul este fiul gazdei.
Bucurie, mare bucurie, imbratisari si lacrimi.Vestea ca Florea lui Milente este viu si ca s-a-ntors acasa se raspindi ca fulgerul in tot satul.
Venise tocmai dintr-un lagar de prizonieri din Rusia.Florea nu stia carte si nu a putut coresponda cu cei dragi de-acasa dupa ce fusese luat prizonier . Dar aici , in lagar, omul acesta cu cu statura fizica impunatoare, inalt,vanjos si temperament explosiv, de nestapinit, da, aicia primit pocainta si l-a acceptat pe Isus ca Salvator si Mintuitor>
Drumul din Siberia a fost lung si obositor, nopti nedormite, dar el venea acasa, acasa la ai sai.Totul s-a transformat in zi de sarbatoare pentru familie si prieteni, vecini si neamuri.
O minune!Dar iata o alta minune si mai mare ;Florea s-a pocait - o veste ce inconjura satul cu aceeasi iuteala, si din nou Florea este un strain, un necunoscut.Satul avea pungasi si hoti cu mare faima, multe rele s-au intimplat aici , dar nimic parca nu a stirnit atita dispret , ura si prejudecata ca si Florea Pocaitul.Asa l-au poreclit satenii .Rusine pentru familie si neamuri .Omul se lepadase de "credinta " stramoseasca si de "legea strabuna".Ce putea fi mai rau si rusinos?Crime, imoralitate,fradelegi nu putea sa" intreaca " in gravitate pocainta - ceea ce facuse el , Florea.
Omul acesta a avut de infruntat greutati de neinvins ...Dupa citiva ani, jandarmii au inconjurat Adunarea, si pocaitii au fugit fiecare cum au putut.Doar femeile mai ramasesera si Florea Pocaitu cere jandarmilor sa-l aresteze numai pe el si sa lase femeile sa plece.Este arestat si in urma acestui incident, riscindu-si viata, a zacut doua saptamini, zbatindu-se intre viata si moarte.
Desi a avut 11 copii si a fost foarte sarac, a stiut si a putut sa-si imparta painea cu orfanul, vaduva si cu cel sarac.Casa strainului a ajuns poate cea mai cunoscuta casa din sat , unde si-au gasit refugiul toti strainii, si oropsitii.Sute si sute de oameni au calcat pragul acestei case ;predicatori si pastori, frati si surori, tigani si cersetori, moti, straini si necajiti au gasit acolo in popas o bucata de piine, un adapost , o alinare in casa pocaitului.
Un miracol a fost ca Florea Pocaitul desi nu stia carte a indragit asa mult Cartea, ca printr-o vointa de nezdruncinat a invatat singur sa citeasca in Biblie.


"De copil am indragit cartile care descriau viata misionarilor ca David Livingstone,Maria Slessor, etc…dar mai tirziu mi-am dat seama ca satul meu natal avusese si el un misionar si un evanghelist."
Desi a trebuit inca din copilarie sa port povoara numelui -Pocaitu- mi-l amintesc destul de vag pe bunicul meu;inalt,masiv,omul-munte ( pentru mine) , dar cu inima mare de ...pocait.
A avut slabiciuni si greseli si totusi a stiut ca numelui acela de "Pocaitu" asociat cu batjocura , ura, rusine si prejudecata sa-i dea conturul de de cinste , credinta si respect prin felul lui de ...trai..Iata citeva exemple care m-au uimit;
In urma cu citiva ani eram la capatiiul unui batrin muribund care se pocaise doar cu un an sau doi inainte.Batrinul imi dezvaluie ca 40 de ani l-a urmarit ...o predica tinuta de Florea Pocaitu intr-o noapte pe cimp , in timp ce amindoi pazeau caii si acum a raspuns... chemarii.
Eram elev de scoala si in timp ce ma aflam pe , ma intilneste cineva de la un circ care venise la noi in sat si sub pretextul ca eu i-am furat porumbeii, ma "inhata" si vrea sa ma bata.Intre timp soseste o batrinica, ce auzise discutia aprinsa dintre noi si il opreste pe omul de la circ, spunindu-i ca eu fac parte din familia lui Pocaitu si ca in aceasta familie nu se fura si nu se minte.De fapt femeia aceea s-a pocait la scurt timp dupa aceea.

Un pastor din Arad, facindu-I “portretul” lui Pocaitu , intr-o biserica din Arad, a ‘determinat” biserica sa ma cheme sa le vorbesc si astfel sa cunoasca fratii si pe un urmas al Pocaitului.
Florea Pocaitu s-a stins din viata cu multa demnitate, lasind in multe privinte o pilda vrednica de urmat.
Sunt convins ca asa au inceput multi din inaintasii si bunicii celor ce ne aflam astazi in America si tuturor le zic, ca si Pavel;"Aduceti-va aminte de mai marii vostri, cari v-au vestit Cuvintul lui Dumnezeu ; uitati-va cu bagare de seama la sfirsitul felului lor de vietuire si urmati-le credinta"

(Fragment din "Strainul" de Petru Lucaciu )

gypsy ministry